poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3825 .



Steaua de mare
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Magnolia ]

2004-10-05  |     | 



În gândurile Lui,
Dumnezeu m-a modelat din
putere, sidef, culoare și lumină
M-a așezat, ușor, pe fundul mării
și mi-a dăruit suflet,
ca la oameni.

Mie nu mi-a plăcut. Deloc.
Ce să fac eu pe nisip, în apă?
Mă voi răzvrăti,
cu siguranță!

Acolo, în adâncuri,
mi-a fost frig, la început
și am plâns cu lacrimi de sare

S-a apropiat,
privindu-mă, curios,
un căluț de mare
N-a trebuit să-mi vorbească
pentru că, oricum, îi auzeam întrebările
of! dar erau așa multe...
Cu o licărire în ochi
m-a îndemnat, într-un final:
- Vino cu mine!
N-am putut să mă mișc
Colțurile mi-au rămas afundate
printre scoici și granule fine
- Fir-ar să fie! Nu-mi place aici!

Zbătându-și corpul translucid
A intrat în vorbă cu mine
o meduză:
- Mă simt minunat când înot! Vino cu mine!
Eram toată din plumb.
N-a fost chip să mă urnesc din loc.
Iar m-am înfuriat:
- Nu vreau să rămân aici! Urăsc acest loc!

- Ce te nemulțumește? De ce ești tristă?
așa m-a întrebat un pește
- Nu mă pot mișca! Viața mea n-are nici un rost!
Peștele a clătinat, repede, din coadă,
îndepărtându-se:
- Ești nouă pe-aici, nu?

- Da! Da! Da!
s-au auzit mai multe glasuri, în cor
Mă uit mai bine
la dreapta...
la stânga...
Zăresc un recif de corali
cu o mie de ochi
- Hei! Lăsați-mă-n pace! Sunt foarte supărată!
O mie de priviri s-au întors
de la mine.

După aceea,
s-a făcut întuneric.
Simțeam izbitura gândurilor
de colțurile mele

Aud un strigăt,
în imediata apropiere:
- Ajutor! Ajutor! Nu vreau să mor!

Nu știu prin ce minune
am început să strălucesc
Eram toată,
numai o lumină!

Lângă mine,
era întins un om,
cu ochii deschiși:
- Dumnezeule mare! Am ajuns cumva în Rai?
- Care Rai? Ești pe fundul mării!
"Câtă ignoranță!"
... nu m-am putut abține.
- Tu... cine ești?
- Eu? O stea de mare, cum bine vezi!
Ce cauți aici?
- Cred că visez... da! Visez! Precis!...
am avut un coșmar... m-aș fi înecat.
- Da, da, cred că înțeleg.
- Mîine dimineață,
vaporul ajunge în port
Of! Abia aștept să mă întorc acasă!

Dintr-o dată,
simt că mă pot mișca...
Mă ridic deasupra lui
ținându-mi echilibrul
în cele cinci colțuri
- Așa, deci...

Am priceput atunci,
cu mintea mea de... stea de mare
că visul acelui bărbat
va fi nesfârșit.

- Hai, povestește-mi ceva! Tu ce cauți aici?
- Știi, eu tocmai mi-am găsit rostul!
Trebuie să stau de vorbă
cu toți oamenii care
ajung până la mine!
- Ce drăguț din partea ta!
Și-ți va părea rău
când vor pleca mai departe?
- Mai departe? Nu cred că se poate...
Aici este... cel mai departe!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!