La Tapae legiuni de morminte
Dislocă Deceneu, în Zamolxis cuvinte
Pământ -Decebal și Diegis- scapă
Timpul Regalianus, Dracus, în albie de apă.

Diademă Iulianus, safir în Micapora
Solie de nădejde pe viitor, trecut din Roma
Hristogeneza scrie, în mântuire scut
Prințesa geto-dacă.

Tibisius curge cu trandafiri, la mal
Pe lângă zid, din catacombe o pasare măiastră
Cu fâlfâit în cosmogonice rotiri, surpând în val
Coboară Micapora din bolta cea albastră.

Pământ purtat de ceruri demult nou început
Andrei sfințind în Pont, si pasul prin Licinii
Învolburate valuri, pe țărmul inimii, ascult
Izbindu-se de dig, adâncul micaporic al venirii.

Rug-susur, Decebal și Iulianus, izvorul pe colină,
Limba română, în pajiște, în Duhul Sfânt
Oștire nevăzută, cerească stihuire ce respiră
Transfigurând mormânt peste mormânt.

***

M I C A P O R A - Fiica regelui dac Decebal va fi soția generalului roman Tettius Iulianus - atestată ca fiind prima creștină provenită din Dacia, la anul 98-99 d. Hr