Ti-am găsit
urmele aripilor
pe cerul meu

Călcând cu sfială
ierburi de rouă
în aerul plin
de
nedumerirea
gărgărițelor

Din cerul tău
cădeau nepăsători
norii

Privighetori plonjau
în soare ușoare
Gângureai monoton
urlete
din sfâșierea
ploilor

Cerurile noastre
erau pregătite
să nască
ziua

Zbatere de stânci
întrecând păsările

La o nouă zi am zămislit cerul
În cântece de leagăn
Munții și-adorm liniștiți
nemuririle

Înghesuială de ceruri
la poarta sărutului
Grăbite
să-și pecetluiască
iubirile
În dorințe de-nalt
necuprinse de minte

La umbra ta îmi cern veșnicia
Sunt doar
un orizont așteptându-ți
privirea în care
să fim și noi
o parte
de cer