poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2624 .



pelerinaj pe muntele luminii
poezie [ ]
experiment, fragment

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Niculescu ]

2004-09-13  |     | 



Cu proceaura cea veche ce se tologea în cale
Pelerinul șterge colbul de pe lucrurile sale,
Iar apoi se-așază-n scaun și apucă dintre blide
O jimbală și o rupe... Ah! mai sunt câteva ide
Și va trebui să plece înapoi în hagialâc
Peste dealuri și rovine dincolo de cel colnic
Ce-și întinde trupul mare gloduros și cisticerc
Peste zarea înșirata parcă într-un trainic cerc
Și privind la lumânarea ca o novă în delir
Luna tainic se desface-n raze lunge de profir,
Stelele încet coboară prin fereastra de mătasă
Împletesc în cula sfântă pânze de lumină groasă.
El se plimbă prin absidă, părul său de abanos
Se închină la icoane cu mătănii până jos
Și rostește în tăcere somptuoase rugăciuni,
Cu caucul tras pe spate se afundă în genuni...
Calcă lin, cu pasul moale peste norii de cașmir,
Curcubeul ca o ansă se întinde fir cu fir,
Iar în raiul ce se-arată se-mpletesc sticloase ierbi
Și se-apropie de dânsul speriat botei de cerbi
Cearcă să îi domolească cu aromele de tei,
Le doinește dintr-o harpă și adoarme lângă ei.

Dimineața izbucnește dintr-a mărilor alboare
Se aruncă peste nouri, călărind săgeți de soare
Și aprinde atmosfera cu un alb strălucitor
De trezește la viață tot ce-i viu ușor-ușor.
Sub acoperișul culei pelerinul se desprinde
De un vis ce totdeauna ca opaițul se-aprinde
Și-l veghează noaptea-ntreagă cu un cârd de îngeri vii
De ființe-ntunecate, de cerberi și de stafii.
Își îmbracă-ncet ițarii și vreo două straie noi
Se îndreaptă spre cărare, lăsând totul înapoi,
Într-un punct se pierde parcă, între ceruri și pământ,
Cărunțit, pășind în tihnă către muntele cel sfânt...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!