E ceva în neregulă cu copilul de pe stradă
Da, cel pe care l-ai tot văzut în ultima decadă,
Cel la care te uiți uneori cu compasiune,
Despre care crezi că provoacă numai disensiune

Da, la el ma refer eu în această confesiune,
Ce pare “Magna Carta”, dar în altă versiune
Nu te-ai gândit vreodată că el chiar poate
Emite și altceva decât simpatii zigzagate?

Þi-ai imaginat, poate, că ești un paria,
Că slujești un rege ce nu poate abdica,
Stăpân al tranziției de după comunism,
Vasal al unui demon numit cinism?

Ce crezi că-și zice dimineața, la trezire
Când casa lui din carton, nu are încălzire?
Cum crezi că va suporta el injustețea
Când se știe că nu va atinge bătrânețea?

Ce ai face dacă peste noapte ai fi tu?
Ce ai face dacă te-ai trezi un subiect tabu?
Poate ai scrie un răvaș, ca în anarhie
Dar și atunci ai fi lovit…de birocrație