în loc de Pitagora














numărătoarea nu mai începe cu mine

nu se mai termină cu mine

numărătoarea mi-a pătruns singurătatea

cum uneori pătrunde un câine vagabond

în cartierul rezidențial

cum uneori pătrunde un corp străin

în punctul meu de vedere


numărătoarea m-a asimilat

ca pe o civilizație mai slabă

mai superficială, mai prost reprezentată

fără putința contestației, fără putința revoltei

ca o pată absorbită de sugativă
sau de un burete

sau de tot ceea ce poate absorbii

într-un timp record


numărătoarea nu mai începe cu unu

nu se mai termină cu o altă cifră

numărătoarea am devenit eu

așa cum sămânța devine combina care o strânge

așa cum vârsta devine poemul care îl strânge

așa cum eu devin motivul care mă strânge

uneori de mână, alteori de laba piciorului

ca un semn al prețuirii sau al nepotrivirii.