spovedanie cu poemul la tâmplă












decade-mă Doamne din dreptul de a scrie poeme

sunt prea violent cu ele

sunt prea pătimaș cu ele

am apucături de criminal cu ele

nu știu să le cresc, nu știu să le educ

nu știu să mă comport în societate cu ele


decade-mă Doamne din dreptul de a vinde cuvinte

ca un proxenet mă simt când vând cuvinte

pentru plăcerea altora, pentru buzunarele mele

pentru a strica stâlpul societății – familia

pentru a mă amesteca în viața silabelor

pentru a influența vocabulele să mă țină minte


decade-mă Doamne din dreptul de a iubi

dincolo de iubire

ca un produs expirat, scos la vânzare
ca o mită dată protecție consumatorilor

ca o încercare de a-mi vinde cu orice preț singurătatea

alterată, macerată de așteptare


decade-mă Doamne din dreptul de a fi lângă tine

păcătosul păcătoșeniilor mele denunțate

anti cristul sensurilor interzise

singurul răzvrătit al ordinii și disciplinei

creșterea și descreșterea nesupunerii


decade-mă Doamne din dreptul…

și lasă-mă șchiop

și lasă-mă schilodit

și lasă-mi suferința imperfecțiunii

ca simplă realitate / cu ochii deschiși

să-ncep și eu pre tine iubindu-te

să am habar de mine / să-nvăț

de ce apele sunt dispuse să curgă

în sensul de rotație al timpului