Ce vezi? L-am întrebat
Lumina nopții
Ce-auzi? Am vrut să știu
Cântecul sorții.

Străfund de fântâni vede-atunci
Si liniștea morții aude
Si-am vrut să-l urmez printre stânci
De-al tălpilor lui sânge ude.

Adânc de-am privit însă-n ochii-i
Văzut-am și-acolo ascuns
Miracolul vechi al mirării
Si-același nicicând dat răspuns.

E tot un biet orb, ca și mine-am știut.
Stigmatul de-ar fi să îl poarte
Ne-ar fi mai ușor, împreună-nceput
Drumul să-l ducem mai departe.

Vezi tu? Drumu-i greu și nu-i drept. Nu-i minciună
Că mult mai ușor l-am străbate-mpreună,
Dar oare tu nu vezi c-am fost însemnat
Pe frunte, în palme, pe tălpi de păcat?

O, Doamne, stigmatul ce-am vrut eu să-l aflu
Ca biet păcătos ce spre tine cutez
Coroana de spini e, nu ăst simulacru,
Nu forma trufașă lipsită de miez!

Mă iartă, deci, Doamne, că-n drumu-mi spre tine
Tentat sunt povara să-ncerc să o-mpart
Cu unii ce spun că ar ști să aline
Durerea ce Tu s-o îndur mi-ai lăsat.