Am făcut rost de o mie de fluturi
Mi i-a dat ieftin, a spus că oricum
Ii dădea la rebuturi.
(Mi i-ar fi dat, desigur și-n dar
pentru că a văzut că am un sistem imunitar
deficitar, dar...)
Le-am făcut loc sub pleoapă
Insă nu știu de ce
Ziua îi apucă somnul ăla colorat
Exact când trebuie să mă dau jos din pat
Iar noaptea pornesc să-și întindă aripile
Doi câte doi, fericiți, ca doi iubiți regăsiți
Si cum spațiul le pare destul de îngust,
Chiar vetust,
După ce-și dau binețe, nu-și mai despart antenele,
Le lasă așa, înlănțuite în spirale
Si se prind în hore frenetice
Atrași de lumina haotică
Din retina mea caleidoscopică
Si învârt curcubee, aurore, împletesc cozi de comete
Iscă furtuni de praf multicolor pe planete
(Intr-o noapte, chiar mi-au pus într-o glastră
o micuță și delicată planetă albastră)
Cerul – stingherul
A încercat, timid să-mi arate
Că nu mai poate
Dormi liniștit
Dar dimineața, când începe să plouă în mine
Cu aripi de fluturi
Se poate duce și el la culcare, pe undeva, pe după soare.