Imi adun palmele -
In caușul lor mai doarme încă
Forma trupului tău –
Si le cufund adânc
In cafeaua unei dimineți de duminică
Imi primenesc chipul cu ea
Lăsând-o să se prelingă
In cortine de după care ne invadează
Un zâmbet auriu
Dulce ca o miere de iriși
Infloriți sub pleoapele tale încă dorminde
In dimineața asta e sărbătoare, mon amour
Să mergem, deci la templul din insulă
Si să jertfim acolo zeului
Toate în-doi-elile noastre
Marele arhitect ne va ierta, poate
De arcul curcubeului
Ne va ridica de pe aripi
Povara culorilor lui
Cât încă mai suntem os
Iar nu di-amant
Si ne va lăsa aripa în sus
Dincolo de poarta boltită a mirare.
După ce Marele viciat
Va fi inhalat și ultima boare
Vom împrăștia cenușa
In toate cele șapte culori
Si vom porni după ea
Adulmecându-i plutirea
Tu – aripa mea stângă
Eu – aripa ta dreaptă
In amețitoare voluptăți stelare.