Era un vis si parcă nu era
Pe bolta neagră, soarele murea.
Zburau prin spatiu, oarbe, stele reci.
Pământul inghetase pentru veci.
O dimineată alteia urma
Lumina zilei nu se mai arăta.
Iar bieții muritori, lumina implorau
Orase intregi in foc se mistuiau,
Si tronuri si palate luxoase
Si cosmelii saracacioase,
O deznadejde muta de ocol,
Padurile cuprinse de parjol,
Cenusa pretutindenea si scrum...
Iar pasarile-n stol
Bateau din aripi si cadeau in gol;
Infricosate, fiarele flamande
Uitasera sa sfisie, si blande,
Erau acuma viperele care
Se-ncolaceau, strivite, sub picioare...
Caci de pe cer se prabusise luna,
Cazuse din vazduhul mort, FURTUNA