știi

nu mai am răbdare
să pășesc peste fiecare clipă
de parcă ar fi numai o clipă
peste fiecare vis de parcă
ar fi numai o lacrimă
în cascada luminii

nu mai am aripi
le-am rătăcit lângă tâmpla ta
prin seara târzie când te părăseam
în fiecare clipă câte puțin
iar tu
îmi simțeai acut
începutul de somn
pierdut printre sălcii

nu mai
am

vise și clipe să pășesc
peste răbdarea de-a avea aripi
și mai știi tu oare mai știi
cum îți sărutam mângâierea
în zori
pe conturul unui orizont singuratic

între patru acorduri pierdut
cardinal
în drumul spre casă