poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 841 .



BLESTEMUL NATIONAL
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Abraxas ]

2001-10-21  |     | 



BLESTEMUL NAÞIONAL


Până când ne vom permite luxul de-a ne batjocorii
Propriile valori, valorile autentice ?
Până când vom continua să ridicăm în slăvi
Impostura, falsul, escrocheria și înșelăciunea ?
Până când ?…
Probabil până când vom fi redevenit noi înșine
Cei de dinainte de potopul comunist…
Până când vom ucide cu bună știință avutul național ?
Până când vom sugruma însăși spiritul ?
Până când vom atenta la ființa națională ?
Până când vom irosi viitorul copiilor noștri ?
Până când ?…
Până când vom purta în sânge blestemul egoismului,
Viermele individualismului ce ne roade ființa lăuntrică
Ducându-ne la pierzanie, până când ?
Până când vom sărbătorii cu fast, chiar cu surle și trâmbițe
Fiecare înfrângere, fiecare cedare în fața luptei vieții ?
Până când vom avea nerușinatul „curaj” să ne privim
Zâmbind în oglindă, în timp ce călcăm cu nonșalanță
Peste mii de cadavre, peste mii de suflete nevinovate ?
Până când ?…
Până când ne vom vinde sufletele pe un preț de nimic ?
Până când ne vom juca cu soarta întregii națiuni ?
Până când ne va mai răbda pământul strămoșesc ?
Până când ?…
Până când ne vom condamna eroii la moarte ?
Până când ne vom falsifica cu nesimțire istoria ?
Până când vom nesocoti cu aroganță tablele valorilor ?
Până când vom permite și vom tolera
Abuzul, minciuna, trădarea, lașitatea, aranjamentele ?
Până când ?…
Până când ne va fi frică să recunoaștem
Să înțelegem și să ne simțim vina ?
Vina de-a nu încerca să luptăm din răsputeri
Cu dihonia înspăimântătoare, ce-i drept,
A necuratului, metamorfozat sub multiple chipuri
Cu „duhul necurăției și-a spurcăciunii”.
Până când vom continua să-l răstignim pe Dumnezeu
Zi de zi, ceas de ceas, fără însă a-i da posibilitatea
De a învia, pentru noi cei care nici nu merităm ?
Până când ?…
Până când vom alunga sămânța celestă din
Trupurile noastre devenite jalnice cadavre vii ?
Până când vom purta cu mândrie cumplitele
Însemne ale fiarei apocaliptice ?
Până când ?…
Când oare vom înțelege că libertatea înseamnă
În primul rând responsabilitate ?
Când vom cunoaște că fericirea nu poate fi
Cu-adevărat deplină, decât împreună trăită ?
Când vom simții că viața adevărată, încărcată
De sensuri, învăluită în mistere, nu poate prinde
Contur decât prin compasiune ?
Când oare ?. Când va fi prea târziu ?.
Până când cu nemăsurat orgoliu vom fi
Ridicat altare unor falși zei ?
Până când ne vom închina la slute chipuri
În timp ce demolăm cu ură și dispreț
Pilonii adevăratei credințe ?
Până când asemenea unor tembeli nerecunoscători
Vom înălța uriașe temple în numele unui Dumnezeu
Mort, gol și putred ?
Golit de prea plinul scârbavnicelor noastre fapte
Putrezit prin duhoarea păcătosului nostru sânge
Omorât de ignoranța, de nepăsarea și lașitatea noastră.
Până când vom continua să trișăm ?
Până când ne vom fura singuri căciula ?
Până când vom tolera prostia ridicată la rang
De aleasă însușire ?
Până când ne vom alunga geniile dincolo de hotarele
Patriei străbune ?
Pentru a putea face loc lichelelor, impostorilor,
Până când vom perpetua bicisnicia politicienilor ?
Până când vom admira discursurile demagocice ?
Până când ?…
De unde această poftă sadică de-a ne ucide cu propriile
Noastre mâini, de unde atâta cruzime ?
Cine este de vină pentru tot răul ce ne-a cuprins ?
Cine este de vină pentru întreg haosul din jurul nostru ?
Cine ?. Noi toți, laolaltă, fără deosebire.
Cu fiecare compromis făcut, cu fiecare înfrângere
Cu fiecare fugă din fața realității și evadarea
Într-un univers iluzoriu, străin de cruda realitate
Cu fiecare slăbiciune a noastră, a tuturora
Punem umărul la moartea noastră spirituală
Aducem un aport însemnat la continua erodare
A însăși ființei noastre naționale.
Și toate acestea și încă multe altele, pentru ce
Și pentru cine, până când, Doamne, până când ?

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!