Din lacrima ce-ti cadea pe obraz
ti-a rasarit un inger ,
zbura aproape de tine si te pazea
sa nu-ti alunece pasul de pe
marginea inimii mele ,
te-am chemat aproape dar porumbeii
deja iti sarutau venirea
iar clipa zambea dintr-un colt de fericire ,
locul parea cunoscut , era plin de miresme ,
unele lasate de cantecul lebedelor
ce-ti impodobeau parul ,
altele venite de undeva , din adancul
sapat de florile graiului tau ,
de undeva , ne privea o naluca limpede
careia dorul de lumina ii asezase in palme
cativa trandafiri , fireste albastri ,
ma priveai atat de des incat si secundele
uitasera sa mai treaca
despartite de roiuri de nibelungi calatori
care mai de care mai tineri , de varsta luminii .

Atunci , dupa ultima linie clara
ti-am zarit conturul inimii
era incarcat cu stele de mare
si avea culoarea diminetii , fireste albastra !