Mă mir...
Cum m-am trezit de dimineață?
De-atata liniște de gheață
Se prăbușeau copacii, rostogolindu-se usor,
Aburi firavi de somn creșteau in locul lor,
Si frunze veștede... și mai usor
Plangeau și se spărgeau de dor
După tomnaticul tablou multicolor...

De-atata ger afară
Imi pierd si pașii
Ce alergau tăcuți aseară
Cand incă nu era așa de frig afară.

Acum mă pierd și eu...
M-apasă greu intinderea sticloasă
Si-n mine crește-o rană dureroasă
Ce zice-se că nu mai lasă
Să simt cum soarele mijeste dupa nori,
Cum dragostea imi dă fiori...

De-atata ger afară
Nu mai e nimic ca-ntaia oară!

De prea mult ger afară
Las albul sa mă-nfrunte
Si zău ca fără lupte crunte...
Nu fac nimic si el ia totul.
Sunt alb si eu,
Si sufletul mi-e alb
Si gol...

Asa se moare...
Nu trebuie-asa multe, dragii mei:
O liniste de gheață
Si-un aprig ger de dimineață!