cuvântul merge în genunchi între sprâncene-mi face unghi
cu orizontul

neputincioșii mor fătând fecioare violate fără de mormânt

nerăbdător îl trag de umăr îmi rup clavicula-ntr-un număr
un număr prim

tai drumul ax-meridian stol patru răsăriri pe an ecuatorul

în gheare fragede deșir felinele rupând lung fir din ghemul
-carne

imaginare aripi nord și sud din pol în pol abia aud rupând
dezghețul

depărtările clare te-au ucis mă blestem singur între vis
îmi sunt străin

în mine port atâția copii pământul are calorii e primăvară

îmi curge luna-n ochi albuș cuvânt rostogolindu-se târâș
ca o elipsă

îmi coase un păianjen din el pielea cailor din fire de oțel

din cine ești tu cine e el?

visele sunt lumii nori de prăsilă le strâng pleoapele albe
laptele de milă

rup cu unghiile lemnul icoanei mi-am pus comprese reci
cu inima mamei

îmi iese din pântec o coamă de munte detest banalii eroi
de faceri mărunte

dar parc-a uguit un porumbel!

mi s-a părut sau nu sufletul se-nmoaie ridic pe umăr arma
gol pornesc prin ploaie –

de astăzi mă voi face vânător

din cine mă trag pe cine să omor?