Vreau să mă pierd, din nou,
în lumea-mi arămie, stingheră între cuvinte,
Vreau să mă-aud, din nou, în gânduri răsfirate,
în clipe deznodate, desfundate,închegate.
Și-aș vrea să-nghit flămândă adieri transformate.
Mă joc un pic c-o rază, picată prin fereastră,
căzută-aleatoriu în ordinea-i firească.
Un pic, departe m-aș duce,
ca și slaba-mi, haotica-mi dorință
în loc să țintuiască.
Am să ascult atuncea,demult ce am a-mi spune,
am să mă aduc, picată-n bucăți voalate-n ziuă.
Încet, la mal de lume,
legate identități furate
s-or sparge-n trei sau poate chiar în șase,
Bucăți voalate-n ziua s-or aduna în noapte.