hypokeimenon umbla grijuliu pe soseaua de fistic
cu lumea atirnata de git
Zafar ii vinde henna pentru iubita lui
si miinile ei raspund serpilor cutanati

hypokeimenon nu vorbeste
prin el gilgiie inclinate siruri de pasari
spectre si obiecte care incep

hypokeimenon se intinde pe saltea
si peste el se intind obiectele necesare
cine ne explica violenta?

hypokeimenon uita tot, mai ales teoriile
mai ales fetzele si ordinea lor
hypokeimenon uita ce gust are iubita lui (poate)

este alb, nu albul ochiului, nu albul ninsorii
care cade pe soseaua de fistic
si peste alb mina lui trece neobservata
si in ea e o memorie acrisoara


hypokeimenon nu stie
daca sub el cineva se intinde pe saltea
si pe el se aseaza obiectele inutile