Ĩn ghearele ce te-au răpit
Din a ta joacă cuminte
De-a dragostea și de-a uitarea.
Acum ești doar un freamăt
Ce suspină, în vraja zorilor de mai.

Ĩntre suspin și geamăt
Ĩmi dai al tău sărut
Dar lacomă îl ceri 'napoi
Mai apăsat și mai fierbinte,
Și-așa mă lași fără cuvinte.

Iar atunci sărutul meu de pară,
Pe albul cărnii tale arde,
Ca o stigmă, cu fierul roșu pusă.
Și-ți va pătrunde-n suflet
Iar inima-ți în flăcări se va mistui.

Ĩn clipa cea din urmă, iară,
Ĩn amintiri îți va luci,
Din dragostele toate, una,
Iubirea care pe rug te-a mistuit,
Ĩntăi prin sărutul aprig de foc.

Și de durerea iubirii, vei muri,
Ĩmplinită și plină de fericire,
Nemaiștiind ce e vis sau realitate;
Și ultimul tău zâmbet, atunci,
Ĩmi va rămâne întipărit în suflet.