agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2584 .



Ape de roșu
poezie [ ]
umbre de oțel

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dedal66 ]

2004-04-20  |     | 




Lumina se-nalță prin stropii de ploaie
și aeru-i umed, ca botul de lup,
iar apa de roșu tot curge, șiroaie,
pe geamuri, când liniștea roțile rup.

„el tren va a Madrid”
el trenul ca viermele nopții
săpase culoare
culcuș
aveau morții
leagăn de pluș
ce plecase spre zid
„tengo un billete de ida”
inima pasăre
îi era un bilet numai dus
plecase strâns zarzăre
și-nflorea în cais
neajuns
„permiten abrir un rato la puerta?”
doar un pic ar fi vrut
să deschidă o ușă
pentru ultim sărut
al dimineții-căpușă

„tenemos que llegar al primer cruce”
la intersecție șarpele
metalic ajunge se duce
prin ceața ca laptele
de la ultima cruce

E liniște, trenul se-ascultă pe sine
și gemene clipe se-nchid într-un turn,
cad stropi răsuflările orcii, prin șine
se umflă ca valul un urlet nebun
și geme pământul, prin noduri clepsidră
se rupe din maluri, deodată străpuns,
când schijele-mprăștie colții de hidră,
se face-ntuneric de-atât sânge plâns.

De la ultima cruce
prin ceața ca laptele
metalic ajuns se tot duce
în intersecție șarpele
„tenemos que llegar al primer cruce”

„espero un maletero”
era doar un trup
aștepta un hamal,
să-i care mâinile
să lege picioarele visele
de unde s-au rupt
„compartimento para fumadores”
dar în compartiment
nu se fuma
un ecartament
între ochi lumânările
aveau fumul lumină
nu zorile zările
leagăn de pluș
se-ngropase în zid
culcuș
aveau morții
săpase culoare
viermele nopții
„el tren no sale de Madrid”

În ape de roșu orașul se-mbracă
sunt raze urcate pieziș din pământ,
căci soarele-i bolnav, iar gara-i o arcă
din care măslinii zburați sunt de vânt.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!