Ai privit vreodată cum cerul coboară pe pamânt

și-ți spune că-i e dor de tine?

Ai auzit vreodată cum te cheamă ploaia s-o iubești?

Ai încercat cîndva să citești moartea în ochii toamnei?

Ai simțit măcar o dată-n viață pulsul pamântului bătându-ți sub talpă?

Ai plâns vreodată neștiind de ce?

Ai simțit cum carnea ți se rupe sub piele încercând să evadeze?

Ai dorit să te scuturi peste geana timpului

încercând să-l minți doar cu amintiri?

Ai plâns când te-am pierdut pentru prima dată?

…nu știu dacă ai facut măcar ceva din toate astea.

știu doar că exiști!că iubești!că ești aici!că n-ai să mori niciodată!pentru că te ador!

Pentru că te aștept!

Pentru că eu te-am creat!pentru că ești etern!pentru că ești al meu!

…clipa moare, secunda se naște, minutele dispar, ora plânge,

zilele dor, anii te regăsesc, iar deceniile...
te întunecă.