A fost ucisă-n taină o speranță,
I-au împlântat adânc, cuprinși de ură,
Cuțit cu lamă neagră, de cenzură,
În trupul ei prea plin de cutezanță.

A fost ucisă-n taină o speranță,
N-a mai rămas din ea nici-o frântură,
Acum, rânjesc senil, cu aroganță,
Și fac din asta, sadici, o bravură.

A fost ucisă-n taină o speranță,
E zăvorâtă veșnic a ei gură,
Prea mult s-a-mpotrivit la dictatură,
Cerând, firesc, puțină toleranță...

S-a stins încet, cu zâmbet de romanță,
Fără regret, pe-ascetica-i figură,
Distrusă de o minte prea obscură.
A fost ucisă-n taină o SPERANÞÃ...