poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2358 .



Calul troian
poezie [ ]
cum a început sfîrșitul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [profetul ]

2004-02-12  |     | 



cu toții priveam la el.
pe vremea aceea nu se numea cal troian chiar dacă noi eram Troia
pe vremea aceea era doar "calul", așa i-am spus noi, "calul"
ne-a fascinat cu acea cumințenie impunătoare a lui
ne-a vrăjit, ne-a tulburat simțurile pînă la nebunie
avea ceva, sigur avea ceva "calul"
bineînțeles pe lîngă ceea ce ascundea în pîntece
dar avea ceva în forma lui, în conturul crupei, al coamei,
avea ceva în forma aceea superbă a nărilor, ca o provocare, ca o tresărire obraznică a simțurilor
te vrăjea, te făcea să te crezi tînăr dacă erai bătrîn,
te făcea sa te simți războinic dacă erai copil,
te făcea să te simți răpită dacă erai fecioară,
te făcea să te simți rege dacă erai rob,
te vrăjea, îți vorbea parcă pe limba aceea tainică a inimii
ca un vis depărtat care devine pe neașteptate realitate
ca o femeie frumoasă care dintr-odată te iubește numai pe tine
ca o sabie care străpunge orice platoșă
ca o cetate care ți se prăbușește la picioare
simțeai că toate promisiunile din lume deveneau realizabile
că orice primejdie te ocolește fricoasă
că orice încercare este doar o cunună de lauri
că zeii înșiși au coborît să te vadă
simțeam o căldură molatică și tulburătoare în adîncul pîntecului
o emoție ca o înflăcărare feciorelnică
ca o beție cu mustul cel dintîi al toamnei...
era acolo, îl priveam, dar nu știam că el, "calul", ne privește pe noi
nu știam că vraja aceea sublimă era dansul ritual al morții noastre năpraznice
priveam cu toții la el pentru prima și ultima oară...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!