Doar cu tine


Acolo unde cerul și marea
Se-ntâlnesc, pe cărări de azur,
Acolo mă duce visarea
Și iubirea ce-n mine-i arzând.

Atunci când privesc jos în mare,
Eu văd nesfârșitul adânc
Al iubirii, care nicicând nu moare,
Căci îmi sună mereu ca un cânt.

Un cânt ce se pierde în ape,
Un cânt nesfârșit, dar plăpând,
Un cânt ce se-aude din toate,
Un cânt mai adânc de pământ.

Mă întorc și privesc către cer
Și încep să mă pierd în culoare,
Dar aud, prin imensul eter,
Un cânt care vine din soare.

Un cânt ce se plimbă pe raze,
Un cânt care sună mereu,
Un cânt ce exprimă iubire,
Un cânt ce-i și-n sufletul meu.

Eu iubesc și cerul și marea
Și zile și nopți trec la rând,
Dar eu nu mă opresc din visarea
Ce mereu mi te-aduce în gând

Și de ești din pământ sau din soare,
Fața mea este zâmbet și plâns,
Mă cufund doar cu tine-n uitare,
Căci iubirii, oricum, sunt supus.