Ca să nu pățească iară
Ca mai an, când pe nimica
A cerut un bob sau două
La vecina sa Furnica,
Iar aceasta, șugubeață,
Făr’ prea multe să-i cuvânte
Îl trimise jos, sub grindă,
Pentru-n bob, un an să-i cânte,
Greierele -fiind făptașul-
Luă cu sine o desagă,
Bob cu bob muncind s-o umple
Vara-ntreagă, toamna-ntreagă.
Numai că, ajuns la moară,
-Rost să-și facă de bucate-
Înlemni văzând că duse
O desagă goală-n spate.
Pasămite, lunându-și sacul
Și fixându-l strâns la gură
Nu văzuse cum se cască
Dedesubt o crăpătură...

Încolțit de frig și foame
La Furnică în pridvor
Pentru-o mână de bucate
Cântă-un greiere de zor.

MORALA:
Neglijența cu risipa
Adunate dau nimica
Și-apoi cânți cum vrea...Furnica!


*Nota: Am fost informat ca fabula de mai sus, publicata in
1971 intr-o gazeta militara, a fost reluata de diferite
posturi de radio cu mentiunea: "autorul necunoscut".Imi
face placere sa fac corectia.
Adrian Erbiceanu