Întoarse de pe cîmpuri,văcutele vernil
Mînate catre casă chiar de vacarul Sill
Se abătură pentr-un rumegat
La o fîntînă rece,lînga sat.


Un cîine cu tonale rezonante
Le intonă acutul unei voci pentrante.
Mugiră toate compatimitor,
Privind la javra bearca de tenor.

"Sînt peste cîini maestru de capelă
Si cîteodata joc roluri de zbir sau santinelă
Mușc cu placere din dusmani
Si nu cint niciodată fara bani."

O vacă neagră,cred ca o soprana
Cea mai apetisantă din cireadă
Propuse cîinelui sa faca-un cor
Si peste vaci să fie dirijor.

Sile,vacarul sta taman la bere
Cu un porcar din sat si cu-o muiere
Nici nu se sinchisea de planul rau
Ca vacile să cinte pe patru voci in cor.

Se uita la dulau,zimbea usor,
Privindu-i coada cit un cirnacior
Și povestea pierdut despre o iapă
Ce astă vara-i fusese furata.

Deodată,un mugit rahitic
Rasuna peste plaiul mioritic
Apoi lătrat de cîine antifonă peisajul
Un muget atonal mai sparse camuflajul.

Intr-un tîrziu,nesinchisit,Vasile
Pleca cu vacile spre mănăstire
"Ce bine cintă chiar niste văcuțe
Nu mai avem nevoie-n cor nici de maicuțe.

Uitam mereu sa spun,acest Vasile
Era îngrijitor la mănăstire.
I se-mplinise-n viată un vis,acela ca
Măcar o vacă jună,să poată lui cînta.

Adeseori chiar teatrele sînt pline
De paznici directori,de ciini coristi si dive
Care mugesc din pura pasiune
Urliînd pe-o scenă tristă și speriind o lume.