sedea in clar-obscurul draperiilor,
impastiind in odaie
levanda trupului ei. aproape languros
un scrum se prelinge din lunga tigara
si i se asterne langa talpa,
ca o jertfa proaspata si imberba.
albe manusi infasoara misterul palmelor mici
timide, reci
ca o masca venetiana
acoperind chipul ce ingroapa-ntr-insul
micii ochi de pisica.
privirea coboara pe sanul alb, darnic
dantelele curg pe talie si sold.
ciorapul fin, frantuzesc se-ntelege,
turnat pe piciorul lung, ametitor,
te-mbata in mrejele ochiurilor mici,
lucrate cu iglita,
ca o fina panza de arahnida.
ea sade in clar-obscurul draperiei
fumand tacticos, sorbind fumul cu pofta,
ochii-i clipesc rar, mai mult inchis,
tot mai greu,
ca si cand somnul ar rapi-o pe nepusa masa,
incat iti vine sa-i oferi bratul drept sprijin.
din peretele proaspat tapetat,
vechiul ceas anunta tardiv orele douazeci.


ai ghicit,
este vorba de mica Lily,
papusa de portelan a doamnei contese
o tine pe pervaz,
ascunsa dupa draperii,
ca sa nu i-o strice sturlubaticii nepotei,
dragii de ei.