Secundele asteptarii se transformasera
in secole de cautare
nesiguranta si freamat.
Si in acea iarna albastra
Mult mai albastra decat toate
se simtea parfumul
primului sarut
rascolind buze fierbinti
printre soaptele ce strapungeau
intunericul noptii.
Mainile noastre isi gasisera aripile
O singura secunda de atingere
A fost de ajuns pentru vapaie
Si aruncandu-ne orbeste-n joc
Ne adunasem sufletele intr-o ploaie
Cazand in ropote si framantari de satin
Trupurile se zvarcoleau albe si goale
Amestecandu-si parfumurile cu stropii calzi
De lacrimi amestecate cu vorbe neintelese
Si-acele clipe se petrecu minunea
Ne-am contopit in adancurile sunetelor
Asemeni amurgului in noapte
Ce-si izbeste tamplele inrosind anotimpul
Uitand de toti si de toate
Ne-am revarsat iubindu-ne
Printre secole de cautari
De prea multe cautari
Regasindu-ne
intr-o clipa de extaz
sau de nebunie ?