agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4427 .



pe crucea poeziei
poezie [ ]
se dedica mamei mele aflata la nord

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Shu_Ting ]

2003-10-03  |     |  Înscris în bibliotecă de serban georgescu



Sunt tintuita in cuie
pe crucea poeziei mele
pentru a implini o prezicere
pentru a infaptui un ideal
vazduhul, fluviile si muntii
m-au ales, cerandu-mi sa-mi asum
sacrificiul acesta din care nu se poate iesi victorios.

Astfel imi pun inima in palma
si o ridic sus
inima bombardata de atatea ori de durere si bucurie
inima care de manie sau de speranta
s-a crispat ori s-a marit, la nesfarsit
inima care pentru libertate si mandrie
s-a tot slefuit
si a luat transparenta rubinului
inima mea care
din toate unghiurile revarsa o lumina de curcubeu

Dar sunt sfarsita mamico
Lasa-ti palma
pe fruntea mea de jaratec.

Am daruit floarea dezamagirii
desi ea a fost dispretuita, calcata in picioare
am daruit
intaia candoare
cu toate ca ea a fost profanata
acoperita cu norii negri ai indoielii
curata si rusinata

imi intind bratele si-i implor
pe toti cei care s-au indepartat
sa se intoarca
nu imi ascund slabiciunea
pana si onduleurile parului meu negru
au devenit o parte a acestei lumi
camera rosie, batranul bananier si farul din golf
in ochii mei s-au prefacut in cuvinte
si cuvintele au nascut sunete
rabufnind in cele patru zari ca niste talazuri
pentru a infiora
inimile ramase reci pana astazi.

Dar sunt sfarsita mamico,
Lasa-ti palma
pe fruntea mea de jaratec.

Razele soarelui ma mangaie
prelinse peste umerii mei slabi
vantul si ploaia ma macina
asprindu-mi chipul fraged
sunt tintuita in cuie
pe crucea poeziei mele
aplauzele in cor
sa cada ca o ploaie de stele pe langa trupul meu
vulturul sfant ce-a pogorat din ceruri
sa-mi ciuguleasca zilnic maruntaiele
eu nu-mi mai apartin
sunt o parabola
un ideal
si chiar daca am sa ajung de piatra
vietile devenite fericite
prin cantul meu
se vor deschide la ferestrele acoperite cu o suta de obloane
iar pasarile si fluviile primaverii
vor fi exuberante

Desi ma simt sfarsita, mamico
sprijina-ma
sa pot sta dreapta-n linia intai.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!