Iarbă proaspăt cosită și fructe prea coapte
copaci doborâți de prea multă bogăție
cerul prea plin de stele al miezului de noapte
cântecul care nu vrea să rămână-n pustie

licurici în tufișuri și foșnete-n pădure
vârfuri de munte mult prea departe
ulii plutind leneș peste rugii de mure
râul care se unește și-apoi iar se desparte

oamenii veseli vorbind mult prea multe
și serile lungi cu grătare și vin
atâtea și-atâtea, dar cine s-asculte -
oricând din prea mult parcă spun prea puțin...

25.08.2003