ca și cum strigătele Victoriei Lipan
ar fi refrenul unui bocet




prin prăpastie păsările ciugulesc vocalele poemului
trec pragul refăcându-mi memoria scursă acum
într-o mașină de multiplicat sentimente simt
fulgii zbătându-se până la sânge ca apoi să aștepți
oriunde ivirea zăpezii la orice oră din zi
țărăncile-n blugi întorc privirea semaforului
fără suferință inima aleargă prin camerele ei aud
strigăte pentru salvarea stării de echilibru în spațiu
ce mioritic plâng munții la strungă cinva îmbrățișază
cuvintele " am să vă spun copii povestea unui... "