Marte,planeta rosie,
a patra de a Soare
sau a cincea
nu mai stiu...
N-are prea mare importanta.

(Ce ziceam?)
A,da.

Tie iti inchin poemul asta
pe care, sincer,
nu-l consider prea reusit
si pe care ma obosesc inutil
scriindu-l.
Stii de ce?

Il compun caci
tu
habar n-ai ca cineva
te face personaj de opera literara
asa, in cateva secunde
si bag mana-n foc
ca nici nu stii ca existi
ca esti acolo
printre stele.

Te invidiez intr-un fel pentru asta.
Marte nu trebuie sa mearga la scoala,
sa invete,
sa cumpere paine.
Marte nu trebuie sa stea cu fratele mai mic,
sa rada la glumele amicilor,
sa asculte stirile.
Marte nu trebuie sa citeasca nici macar
clasicii rusi in timpul liber.

Trecand peste toate astea
imi placi.
Macar tu planeta rosie
nu ai cum sa ma deranjezi.
Nu esti om.

(Apropo sa nu lovesti Pamantul,
nici sa nu-ti treaca prin cap.)