De fiecare dată când întorc gravitația
firicelele de nisip se așează altfel,
timpul se scurge cu altă viteză,
săpunul din apă face clăbuci,
o spumă violetă
trebuie să mă aplec
pentru a-i auzi,
printre dinții încleștați,
ultimele cuvinte.
De fiecare dată când ascult muzica asta
compozitorul schimbă notele,
o armonie aici, o cădere bruscă de ritm dincolo,
subtil
trebuie să îmi umplu palmele de curent electric
și să i le aplic pe inimă
pentru a-i readuce pulsul.
De fiecare dată când caut pe Internet
sensul cuvântului nebunie,
paginile sunt albe albe albe.
Mâine seară mă întâlnesc din nou
cu galeriile ei de imagini.
Am să-i spun că pentru mine e moartă
și o să-i returnez cutia de carton
în care obișnuia cândva să-și țină:
desenele,
fotografiile sepia,
felicitările în care câinii poartă ochelari
iar pisicile scufie roz de mătase.

/8.09.2003/