Sarut e doar tacerea nascuta de cei singuri
Tot asteptand un doctor sa spuna da sau nu
Pe un fotoliu stramt carpit de vechiul secol
Am fost doi oameni, ai ramas doar tu

Am fost doi oameni cautandu-si fiara
In celalalt -mai bun, mai tainic, mai intreg
Cu chipul sters al zilei privirea sa ti-o leg
N-ai intelege sigur ca-mi sting de cer tigara

Cu zeci de mii de pagini si har in orice fila
Cu aripi mari de pian si noua vieti prelungi
Nu veti putea, cu sange si grai de nibelungi,
Aceeasi fericire s-o rastigniti, din mila

Cum eu am rastignit ninsori de mangaieri
Secrete, vanatori si stele si tristeti
Cu palma stergand fruntea de mii si mii de vieti
Aceluiasi copil strigand : naste-ma ieri…

Cum eu am rastignit candoarea ei in fuga
Prin graul ars de patimi si iarba preacurvind
Cu talpile tarancii insamantand argint
De roua si de pofta impotrivirii -sluga…

Am fost doi oameni, n-a ramas mai nimeni
Eu plec precum o ploaie ce doar in zid crescu
Din doi doar eu pacatul il stiu de-a spune nu :
Sarut e doar tacerea nascuta de cei singuri.
ăăăȘâ