În palmele-mi căuș tresare mut
Un bol de lut, e talismanul meu,
Îmi țin în el credința-n Dumnezeu
Și țipătul întâiului născut.

E curcubeul meu fără hotar
Am strâns în el atâtea întâmplări
Primul sărut și primele-ntrebări
Dar și plecările cu gust amar.

L-am pictat cu visele-mi frumoase,
Ars e-n creuzetul meu de gânduri;
Lacrimi l-au spălat, în dese rânduri,
Ciob rotund, pe marginile-i roase.

De ochii și de pasul meu durut
S-a ascuns, de-atâtea ori, lumina
Că, de-abia acum se uscă tina,
Olar bătrân, în bolul meu de lut.

Dar nu regret nimic din ce a fost!
Cu sufletul răsfrânt pe buza ta
Sărut pământul ce mă va lua;
În viața mea, toate-au avut un rost!

Când trupul neființei mi-l voi da
Nu voi privi o clipă înapoi;
Aștept, cuminte, Ziua de Apoi.
Tu, bol de lut, ești nemurirea mea!




4 septembrie 2003