La poarta pazesc griphonii.

La poarta sunetelor de tacere trezesc greieri

La poarta aceasta zgomete firesti soptesc uitare.

Aici, ma zbat sa te vad

Se pare ca ma uit, uneori, pe mine...

Cand mi se topeste lutul in palmele...



La poarta mi-au adormit griphonii...

Asa ai scapat printre bataile de soapte.

Dormeam si eu visand la pace si razboi.

Te-ai strecurat in palma mea

Drept ochi prin care vad mai bine.

Era doar lumina, de alb orbitor,

Lumina, doar lumina

Fara umbre, fara forme, doar orbire.

Lumina ca un intuneric.

Credeam ca esti si tu o raza, prea alba,

sufocanta, orbitoare, una prin infinitul de identic

Dar tu erai o... pauza de umbra

menita sa ma readuca intr-un "poate";



"totul" nu e doar lumina...

Totul nu e doar lumina-intuneric.

Si forma noua, pauza de umbra,

mi se juca naiv pe braul orizontului

desenand nori de dragoni si pasari phoenix

Ca sa imi curga-ncet, sarat, pe-obraz,

Lasand o dara de extaz in pacea cu lumea.