agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2372 .



fantezie în alb și negru
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [george ]

2003-07-09  |     | 



Mâna-mi te atinge din toate părțile
Te simte fremătândă
În toate colturile ființei

Te dorește

Să o lași să viseze
Să alunece peste munți si văi

Nu mă privi!

Iubește-mă, doar iubește-mă
Uită că mai există o planetă
Crede numai ce atingi

Știai că eu sunt eu
Si că tu ești tu
Dar si că eu nu sunt eu
Si că tu nu ești tu?

Ai dorit o dimineață de mai
Cu existenta unei stele duble unice
Să râdă-n nebunia
Minunii împlinite?

Nu urî prostia neștiinței
Ignor-o

Hai să privim soarele

Soare!

Întoarce-te, soare, cu fața spre noi
Luminează-ne făpturile flămânde de tine
Nu ne părăsi și tu ...
Acum ...

Cine ne mai iubește acum
Iubito
Cine ne mai iubește pe noi
Așa cum merităm să fim iubiți
Sau poate tocmai
Așa cum merităm să fim iubiți

Mâna-mi te atinge din toate părțile
Te simte fremătândă
În toate colțurile ființei
O nesfârșeală mă cuprinde
Nu te privesc
Nu mă privi
Doamne, cum pot iubi!
Doamne, de ce mai pot iubi?

În autobuzul albastru
Mai este loc și pentru noi
Mai este loc doar pentru noi.

Șofer, unde ne mai duci ?
Șofer, pe cine mai iubești ?

Sic transit gloria mundi
Like an old memoria
Un vis frumos
Prea frumos
Mult prea frumos
Nu mai avem nevoie de lacrimi
Nu mai avem nevoie de liniște
Avem doar nevoie de noi
Numai de noi
Sau poate tocmai de noi

Împreună
De ce să ne intereseze
Egoismul celibatului universal?

Așa trecem și noi
Senini
Iubito,
Iar când mă atingi
Mă cutremur
Alunec
În crevase
Și mi-e cald
Atât de cald
Sau poate tocmai atât de cald
Simți si tu cum ne topim?
Știi,
Asta mi-am dorit dintotdeauna
Să simt cum mă topesc
(Deși în crevase
Pe un iceberg
Nordic
Atât de nordic
Sau poate tocmai atât de nordic)

Îmi era frică să nu visez
Acest ceva atât de frumos

Si să mă topesc de căldură
În vis
Și
Să nu simt
Să nu văd
Îmi era frică
Atât de frică
Sau poate tocmai atât de frică

Acum,
Că ai uitat
Că mai există o planetă
Că nu-ți mai pasă nici ție
Că știu că nu visez
Nu mai mi-e frică.
Deloc.

Nici măcar șoferul autobuzului nostru
(De un albastru așa frumos)
Nu ne mai cunoaște
Chiar si el ne-a uitat
Pe noi
Sau poate tocmai pe noi

Cine ne mai iubește acum
Iubito
Cine ne mai iubește pe noi
Așa cum merităm să fim iubiți
Sau poate tocmai
Așa cum merităm să fim iubiți

Dar oare are nevoie
Drago stea
Noastră
De
Iubirea
Și
Ocrotirea
Altora ??

Nu mai știu iubito
Decât că te doresc
Să te mângâi
Să te simt
Trepidând în ritmul
Respirației mele înăbușite
De sărutul tău
Barbar
Atât de barbar
Sau poate tocmai atât de barbar

De ce doresc să te mușc
Adânc
Atât de adânc

Sau poate tocmai atât de adânc?

Știi,
De fapt e o nebunie
Dar e o nebunie frumoasă
Atât de frumoasă
Sau poate tocmai atât de frumoasă

Ciudat e că
Nebunia asta a mea
Seamănă cu un
Testament
Chiar suntem muribunzi, iubito?

Totul e ...
Atât de ...
Sau poate tocmai atât de ...

Mors ultima ratio ...
Ce ciudată rezonanță
Are autobuzul nostru
În noaptea asta
Când îți șoptesc

Dar de când îți șoptesc!
Poate a trecut
O oră
Sau o zi
Ori o săptămână
Sau tocmai un an?

Pășind în jurul tău
Iubito
Am făcut o groapă
Adâncă
(pentru cine)
Sau poate e un zid
Să te apere
Să ne apere
De ... ce?

Oare nu cumva tocmai de noi
De noi cei înspăimântați
Pentru o clipă
De forța
Revelată
Neștiutăă

Ha!
Dar nouă nu ne e frică
Dar nouă nu ne mai e frică

Te văd goală
Si îmi dau seama că așa
Ești mai frumoasă

(Vezi
Nu mai obosim deloc
Vine de departe
Gândul nu e nici măcar beat
Eu sunt dator vieții
Cerul
Secat
Iarba
Marea
Cu atâta apă)

Cine e alb
Și cine e negru ?
Oare tu ...
Oare eu ...
Oare iubirea noastră
Ori tocmai dezechilibrul
Dintre ceea ce înseamnă pentru noi
Pasiunea

EuȘiTu
Sunt o
Fantezie în alb si negru
Ca o adiere călduță de vânt
Plimbată pe aici
Si pe aiurea
În ritmul unui slow
Ales anume pentru EuSiTu
Și pe care scrie
Mare
Atât de mare
Sau poate tocmai atât de mare
Vai !
Chiar caraghios de mare
DESTIN ...

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!