Ai apărut acum când nici nu mai speram,
În viața mea o superbă iubire-mi doream,
Cu frumusețea ochilor și grațiile ce visam
De-o jumătate de secol, de-atât eu așteptam.

Acum mâna ta îmi dăruiește mângâiere,
Iubirea ta este reazem pentru orice durere,
Și un toiag pentru dorința în a mea vrere,
În bucuria maturității ești singura putere.

Mi-am pus fericirea în mâinile tale goale,
Și nu regret nimic, superbe-s gesturile tale,
Căci ființa ta e mirosul parfumului de petale,
Din floarea matură ce-am întâlnit-o în cale.

Nu m-aș putea dărui altcuiva a mea iubire,
Mai pur și mai frumos în a mea împlinire,
Nimănui nu-i este atât de sfântă a ta fericire,
Cum a fost și va fi mereu a mea prețuire.

Ador fiecare trăire, căci superbă-i iubirea
Unui zâmbet, și lacrima ce pare că vrea,
Să-ți atingă doar obrazul în clipa cea grea,
Căci te iubește demnă și pură, viața mea!

Tu ești mereu părtașă chiar la destinul meu,
La bucurii și necazuri simt iubirea și eu-l tău,
Tu ești atât de tandră și un sprijin mereu,
Al existenței mele mâine, totdeauna, mereu.