Soarele,stresat în sine,
caută să dea în mine
cu o rază grea şi mare...

-Ce ai,soare,
ce te doare?

-Dă-te-n lături,măi băiete,
nu vezi că de nervi fac pete-n
fața mea strălucitoare?

Nu mai am de-acum zi bună...
c-am văzut pe sora lună
c-o stea mică la taifas!

povestea răstit de mine
numai lucruri de ruşine:
auzi,cică sunt prea gras...

Şi-apoi,cât sunt eu de soare
nu pricep de ce le doare
dacă fac sau nu vreun pas!

Că mai povestiră ele
cu încă mai multe stele
că apun iarna târziu

şi că stau prea mult pe cer
şi nu-l las pe domnul ger
să se facă prea chefliu;

ba că bag vara căldură
sau că fac temperatură
sau m-ascund prea mult în nori;

ba că am la cap o lipsă
şi nu fac la timp eclipsă
ca să speriu nişte ciorii!

Soarele-ncruntat termină
arâtându-mi ce rutină
e să-şi facă slujba-n veci

şi că invidiază boul
țarca,musca,radioul,
ba chiar şi pe parameci

care n-au atâta muncă
să le dea mereu de furcă!

Şi-ntristat nevoie mare
şi-aminti că ziua-i gata
şi se duse...la culcare...