Port cu mine in suflet prea multe
Mult prea multe stele pierdute
Unele s-au topit de prea mult
Mister albastru.

Altele si-au rotunjit coltul de ieri
Tot privindu-ma piezis printre gene
In haosul incremenitelor taceri
Din cuvintele mele.

Altele si-au scuturat cozile de argint
Asteptand o secunda de iluminare
Sa le devoreze umbrele soaptelor
Torte aprinse in infinit.

O parte dintre stele s-au rasculat
Si mi-au pornit haihui prin vene
Le-am domolit iubindu-le si treptat
S-au transformat in perne.

Mai am si altfel de stele neatinse
Pastrate in varfurile degetelor
Cu ele o sa-mi ating tamplele ninse
Cand va veni timpul.

Mi-am numarat toate stelele, toropita
Nu le vad, de prea mult soare-n mine,
Astept sa-mi apuna ziua si obosita
Amurgul sa ma inchida.

Astept sa mi se-ntunece tot cerul
Si sa rasara-n mine stelele deodata
Stelele mele pe care inca niciodata
Nu le-am vazut rasarind.

iunie 2003