M-arunc in genunea vietii
cu ochi intredeschisi
si-ncercanati de soapte
sunt si strain si singur,
imbracat in noapte,
si doru-mi e sa-not
in roua diminetii;

Debil de trist in lume
ma dau pe-un vant
departe
si am de ce ma plange
de pot sa scriu o carte
care neterminata
nu ar avea ce spune.