Vom relata în cele ce urmează
continuarea discuției telefonice
purtate de îndrăgitul nostru
personaj cu căciulă:
- Aveam sa-ți mai spun despre frică
și despre inedita cooperare dintre vină și frică,
fața și reversul unicei piese de puzzle
din a cărei combinare cu sine însași, la infinit,
m-am concretizat eu,celebrul personaj cu caciulă,
cu mai mulți ani în urmă.
A nu se înțelege de aci
că piesa asta ar avea, cumva,
mereu aceeași culoare;
nu, nu-i atâta de plicticoasă
combinarea la nesfârșit a piesei,
e, dimpotrivă, un joc de nuanțe
nemaipomenit, amplu, țipator. De nuanțe.
Să mai amintim, în treacăt, că puzzle-ul
despre care e vorba în discuția noastră telefonică
a reușit, prin mijloace specifice,
anihilarea de sine- o, nicidecum cea fizică.
Se încearcă, bineînțeles, cu disperare,
aducerea câtorva piese noi,
înlocuirea celei vechi,
se fac eforturi susținute în acest sens,
se dorește cu inflăcărare construirea
unui puzzle interesant, complex.