Langa o mica terasa...
un barbat imbratiseaza o fata, dupa ce plansese...
vede luminile in mijlocul undelor, ce se apropiau,
lampile terasei palesc si se urca in ochii ei.
Ii privea uimit, gandindu-se la noptile Dejene,
vechile nopti Dejene...

imi pasa de tine incat...
e o povara deja...
imi fierbe sangele in vene deja

...deodata o lacrima aparu si crezu ca se ineaca.

Ea-l privea cu niste ochi asa de frumosi ca vedeau dincolo de el,
cu o privire dusa, dus era si el. Si parca devine totul mic chiar si noptile acolo in Dej.

Puterea liricii unde fiecare sentiment e-o drama...
imposibil sa mai porti o masca, te gandesti de ce oamenii ascund ce simt?
Te ridici si-ti vezi viata asa de mica...
nu te poti opri sa te intrebi cum de supravietuim?


Dus privi viata sa dinafara, cum se face tot mai mica,
si se stinge... dar nu-i pasa, ba chiar se simtea fericit.