Poartă două ceasuri, la amândouă încheieturile câte unul
Subțire, cu ambele curele din piele de șarpe,
Strânse cu două numere mai mult decât ar fi necesar.

Așa, buricele degetelor îi sunt palide, albite,
Vena îi saltă sălbatic, parfumul pe care și l-a picurat deasupra
Seamănă cu o crimă, iar când face sex poate să-și agreseze
Urechea cu huruitul metodic al secundelor de chin și
De nebunie.

Nimeni nu ar ști să o imite.

Își lasă pieptul liber, înfruntă privirile lipicioase
Cu aerul că ar fi o sfântă intrată din greșeală în
Locul cel mai de păcat, cel mai cast sărut
Pe dinții ei fără cusur e un viol
De neiertat.

Când își lasă, câteodată, mâinile pe flori,
Petalele acestora se aprind și se transformă în
Scrum, tulpinile rămân goale
Pe dinăuntru de sevă.

În ciuda acestora, unul dintre ochii ei este mai blând,
Unul dintre sânii ei este mai mic,
Unul dintre picioarele ei este îndoit deasupra,
Pe genunchi. Iar la încheieturi poartă
Două mușcături de câte 12 dinți, perfect rotunde,
Perfect ascuțiți.