Au fost mai mulți.
Și în acele vremuri,în care
vremea mai mult nu era decât era,
o aprigă epidemie a răscolit lumea.
În fiecare zi dispăreau câte cinci.
(Pentru a le putea ține socoteala)
La un moment dat plecaseră atât de mulți
pe lumea cealaltă
Încât începusem să găsesc
un loc de parcare
fără prea mult efort.
Mare jale cuprinsese lumea
Și toți purtau doliu.
(Norocul lor era faptul că
la modă era culoarea neagră.)
Au rămas din ce în ce mai puțini,
Iar cei ce încă se puteau privi în oglindă
își petreceau zilele ca și cum
și-ar fi petrecut-o pe ultima...
"Iarăși și iarăși Domnului să ne rugăm!",
rosteau preoții în viață
întru pomenirea celor cinci
care mureau în fiecare zi.
Astfel,de la o zi la alta
Tot mai puțini erau cei care
îi plângeau pe cei adormiți.
Și după ce a închis ochii
și ultimul preot
care a oficiat slujba
de înmormântare a celor patru
dinaintea lui
(doar cinci pe zi)
A mai ramas un singur OM,
unul singur,imun la
acțiunea abominabilului virus
care a decimat lumea.
Aceasta pentru că era DECEDAT.
ACESTA A FOST ULTIMUL RECENSÃMÂNT.