poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2081 .



Stygmata
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Esseintes ]

2003-01-28  |     | 



Se întâmpla ceva nefiresc într-un coșmar
care căuta singurătatea în odăile de vară,
stingea lumânările, umbrele se făceau că nu pricep nimic,
erau amețite, cineva mă pândea conștient oarecum
că ar fi vrut să mă trezesc să privesc îngândurat urme autumnale
siluete care se adâncesc încrustate, forjate carcerele sclipeau,
erau tinere și la modă, coșmarul mă privea ca un nebun,
nu știa ce să mai creadă, aerul rătăcit repetitiv, ceasurile absente,
după asemenea crize descompuse în incertitudini până spre noapte,
sfâșia înfricoșat, alerga prin toate golurile, mă ocolea instinctiv,
de parcă aș fi fost supraviețuitorul vreunui masacru obscur,
ceva șters, aproape jignitor, aleile neîngrijite devin străine
iar eu sunt altundeva ptentru că alte drumuri duc acum acolo,
după ce o zi întreagă m-am ascuns o catifea s-a instalat în suflet,
cataracta ce învăluia totul într-un fel de aură in rame grele,
stigmatul solemn, prezențe și certitudini împăiate...
Undeva dincolo de uriașa încăpere, coșmarul pregătea un salon orbitor
de mare efect, doream să fiu încrustat în pântecul întunecat,
o seninătate de hoituri, vechituri uscate, sugrumat migălos,
aș fi vrut să știu de ce nu mai pot purta rochii negre să fiu
văzut prin ferestre înguste iar gropile nepăsătoare nu răspundeau
în nici un fel-coșmarul a plecat târziu, cu bastonul său caraghios,
într-o vestă neagră, foarte indispus, a început să întârzie nopțile,
mai apoi și amiezile, iernile, inconștiența, letargia înduioșătoare,
tenul meu de ceară poartă demnitatea de a nu uita nimic...
Să nu mă trezesc!
Îngrijorat, căutam angoasele prin sipeturi, fugiseră, artificii
lichefiate, himerele se târau chircite, le era greu să mă mai poarte, alunecau rece într-un regret revărsat spre vidul
micilor zgârieturi...aruncat în duminică.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!