Sa stii...
Cuvintele se sting numai in viata.
In timp ce-mi afisez artificiul:
o premisa a fiintarii.
Chiar lacurile si gheata mi-au
reprosat fardul. Inaltul amanunt
al unui ev dezbinat. De noi si
in mine.
In spatiul in care-mi aclam
ipocrizia
ca pe o rezultanta a exilului.

Sa stii...
Arta incepe numai in moarte.
In timp ce-mi reprim masca:
o dublura a fetei.
Chiar si camera si privirea mi-au
intregit fardul. Desartul amanunt
al unui timp destramat. De noi si
in mine.
In spatiul in care-mi plantezi
migdali
ca-ntr-o recuzita de teatru.


Sa stii...
Intunericul se afla numai in cuvinte.
In timp ce-mi analizez multiplicitatea:
o ipoteza a structurii.
Chiar si cenusa si matasurile mi-au
evaluat fardul. Grotescul amanunt
al unei clipe sfarimate. De noi si
in mine.
In spatiul in care-mi intinzi
cutitul
ca pe o ultima protectie.