Ieri, inspectorul camerei mobilate a răsfățat servitorii bătrâni, imberbi, taciturni, perverși și plictisiți. Copilăria lugubră(presărată de reacții contradictorii, cai, un automobil, sfeșnice, candelabre, scrumiere, lux de cafenea) -singurul obiect luminat- se plimba în lung și-n lat, puțin șifonată(sub influența aerului probabil), detracată și nervoasă, ținea discursuri de tiran, dar, în fond, încerca un adevărat extaz în acele fraze stereotipe recitate cu o stranie acuitate.
istovită după munca grea, s-a ghemuit dedesubt, de unde nu iese nici dimineața nici la amiază din pricina rupturii de vechile deprinderi(ar fi putut să se rătăcească într-o sală cu pereții căptușiți de nostalgii periculoase), astfel că acum, intimitate coruptă, poți să îți dorești, să îți tot dorești să fi fost a altcuiva să poți fi învăluită de copilărie din nou...