Oglinda Sufletului meu

Mă privesc în intimitatea inimii.
Încerc să-nțeleg cine sunt.
-Suntem doi?
Nu, nu, mă-nșel, nu se poate…
-Spune-mi ceea ce sunt,
Ceea ce am, ceea ce iubesc,
Ceea ce greșesc!

Tăcerea-ți mărește neputința
în mine sporește focul și dorința:
De-a căuta nevăzutul,
De-a transforma imposibilul în posibil,
De-a cînta un cîntec fără versuri,
De-a merge pe un drum neștiut,
De-a gândi neînsemnatul trecut.

Trec pe lângă un ceșetor, lăsându-i
un zâmbet milos,
Ascult greierașul ce cîntă duios.
Particip fără să vreau la bucuria
copiilor din mijlocul străzii,
Mă-ntreb :De ce animalul nu se
bucură de prinderea străzii?
Ajut un bătrân să treacă pragul
anilor de vină,
Aștept cu nesaț ziua ce pare
Că nu vrea să mai vină.

-Cine sunt eu?
Sunt un om: care trăiește, se bucură,
Caută și iubește.Acesta sunt eu…
Dar tu cine ești?