Am lipit bob cu bob
Cu bob de bob
De foc.
Am înmuiat stihuri în noroc.
Am lipit mii de oglinzi
De grinzi
Cuminți,
De mii de ochi încinși.

Am mai tăiat o legătură,
Și mă îndrept spre mine –
Chiupuri de miere de albine
Strânse la microscop, pe vine,
De cine!?

Mă scald în dogoare
Și ardoare
Doar ca să scap de morți ilare,
De sorți din pre-născare –
Adami și Eve rupți de soare,
Vă doare?

Mângâi oglinzi mult prea albastre,
Sădesc în mine flori din glastre
Probabil ale voastre…

Fața ascunsă a Soarelui
Nu se ivește niciodată;
E-un drum spre ea, din ciocolată,
Din ochi fără de pată,
E o scăriță adunată
- Considerată redundantă -
Cu-o lopățică beată.

Sunt stele, viață și izvoare
În lumea dinapoi de soare.
Sunt porți de gheață,
Voci astrale,
Născute din tăceri totale,
Din conștiințe mult prea pline/
Goale.

E o dulceață ca de rouă
Ce plouă,
Nu vă plouă vouă,
Plouă atent pe după soare
În lumea fără de născare…

*

Livid, lucid,
Un trup scârbit,
Chircit, cu ochii plini de vid
Atarnă
Spanzurat de-o grindă,
Cu ochii dincolo de oglindă…